vită

Compare Romanian vită (“animal, cow”).

vită f

1. animal
   • Papahagi (1900), page 18:

     Un lup vru si spună ună ŏară, că el iĭ maĭ juni di tŏati vitili, ți sa pri lumi.

     A wolf once wanted to show that he was stronger than all the animals in the world.

   • Papahagi (1902), page 147:

     La treàzĭ Domnu la dispărțǫ̀ uscatu di apu și-l̰ĭ aŭ pusi numea la pimìnt, ĭundi șǫd oàmiñil̰ĭ, vìtili, pom̃il̰ĭ, ĭèrubli, și toati chìtchili; ară adunărli lu api: mǫrĭ, ăn cari sa peștil̰ĭ, rațil̰ĭ și lañĭțil̰ĭ.

     (please add an English translation of this quotation)

   • Papahagi (1902), page 152:

     Un ŭom si sfărșǫ̀ lę̀mnili, ați vită nu vę să ancarcă.

     (please add an English translation of this quotation)

• Papahagi (1902), page 265a: “vită”
• Papahagi (1900), page 71a: “vită”
• Weigand (1892), page 19: “vito̥”

• jită — Moldavia (region)

Generally taken as inherited from Latin vīta (“life”), from Proto-Italic *gʷītā. In this view, the shift toward the meaning “animal” is sometimes explained as Slavic influence; compare Bulgarian животно (životno, “animal”) alongside живот (život, “life”).

Another possibility is a back-formation from Romanian vițea (“heifer”), by removing the diminutive suffix -ea, with /t͡s/ > /t/ reversing a pattern seen in forms like ciopată → ciopățea. Under this account, the original sense would have been “cow.”

• IPA^(key): /ˈvi.tə/

• Audio:

  (file)

vită f (plural vite)

1. (regional or archaic) animal
2. cow, ox, beast, brute
3. beef

• viață

• viță