uimit
Romanian
Etymology
Past participle of uimi.
Adjective
uimit m or n (feminine singular uimită, masculine plural uimiți, feminine/neuter plural uimite)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | uimit | uimită | uimiți | uimite | ||
| definite | uimitul | uimita | uimiții | uimitele | |||
| genitive- dative |
indefinite | uimit | uimite | uimiți | uimite | ||
| definite | uimitului | uimitei | uimiților | uimitelor | |||