teasc
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic тѣскъ (těskŭ), from Proto-Slavic *těskъ.
Noun
teasc n (plural teascuri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | teasc | teascul | teascuri | teascurile |
| genitive-dative | teasc | teascului | teascuri | teascurilor |
| vocative | teascule | teascurilor | ||