secui
Latin
Verb
secuī
- first-person singular perfect active indicative of secō
Romanian
Etymology
Borrowed from Hungarian székely.
Noun
secui m (plural secui)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | secui | secuiul | secui | secuii |
| genitive-dative | secui | secuiului | secui | secuilor |
| vocative | secuiule | secuilor | ||