secator
Latin
Verb
secātor
- second/third-person singular future passive imperative of secō
Romanian
Etymology 1
Borrowed from French sécateur.
Noun
secator n (plural secatoare)
secator m (plural secatori)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | secator | secatorul | secatoare | secatoarele |
| genitive-dative | secator | secatorului | secatoare | secatoarelor |
| vocative | secatorule | secatoarelor | ||
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | secator | secatorul | secatori | secatorii |
| genitive-dative | secator | secatorului | secatori | secatorilor |
| vocative | secatorule | secatorilor | ||
Etymology 2
Adjective
secator m or n (feminine singular secatoare, masculine plural secatori, feminine/neuter plural secatoare)
- drying up (of rivers, springs, lakes)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | secator | secatoare | secatori | secatoare | ||
| definite | secatorul | secatoarea | secatorii | secatoarele | |||
| genitive- dative |
indefinite | secator | secatoare | secatori | secatoare | ||
| definite | secatorului | secatoarei | secatorilor | secatoarelor | |||