scrupul
Romanian
Etymology
Borrowed from French scrupule.
Noun
scrupul n (plural scrupule)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | scrupul | scrupulul | scrupule | scrupulele |
| genitive-dative | scrupul | scrupulului | scrupule | scrupulelor |
| vocative | scrupulule | scrupulelor | ||