ruptos
Latin
Participle
ruptōs
- accusative masculine plural of ruptus
Romanian
Etymology
Adjective
ruptos m or n (feminine singular ruptoasă, masculine plural ruptoși, feminine/neuter plural ruptoase)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | ruptos | ruptoasă | ruptoși | ruptoase | ||
| definite | ruptosul | ruptoasa | ruptoșii | ruptoasele | |||
| genitive- dative |
indefinite | ruptos | ruptoase | ruptoși | ruptoase | ||
| definite | ruptosului | ruptoasei | ruptoșilor | ruptoaselor | |||
References
- ruptos in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN