restit
Romanian
Adjective
restit m or n (feminine singular restită, masculine plural restiți, feminine/neuter plural restite)
- obsolete form of răstit
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | restit | restită | restiți | restite | ||
| definite | restitul | restita | restiții | restitele | |||
| genitive- dative |
indefinite | restit | restite | restiți | restite | ||
| definite | restitului | restitei | restiților | restitelor | |||
References
- restit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN