punctat
Romanian
Etymology
Past participle of puncta.
Adjective
punctat m or n (feminine singular punctată, masculine plural punctați, feminine/neuter plural punctate)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | punctat | punctată | punctați | punctate | ||
| definite | punctatul | punctata | punctații | punctatele | |||
| genitive- dative |
indefinite | punctat | punctate | punctați | punctate | ||
| definite | punctatului | punctatei | punctaților | punctatelor | |||