punctare
Romanian
Etymology
Noun
punctare f (plural punctări)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | punctare | punctarea | punctări | punctările |
| genitive-dative | punctări | punctării | punctări | punctărilor |
| vocative | punctare, punctareo | punctărilor | ||