prepus
Romanian
Etymology
From prepune.
Adjective
prepus m or n (feminine singular prepusă, masculine plural prepuși, feminine/neuter plural prepuse)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | prepus | prepusă | prepuși | prepuse | ||
| definite | prepusul | prepusa | prepușii | prepusele | |||
| genitive- dative |
indefinite | prepus | prepuse | prepuși | prepuse | ||
| definite | prepusului | prepusei | prepușilor | prepuselor | |||
Noun
prepus m (plural prepuși)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | prepus | prepusul | prepuși | prepușii |
| genitive-dative | prepus | prepusului | prepuși | prepușilor |
| vocative | prepusule | prepușilor | ||
References
- prepus in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN