predicare

predicare

See also: predicaré

Italian

Etymology

    Borrowed from Latin praedicāre.

    Pronunciation

    • IPA(key): /pre.diˈka.re/
    • Rhymes: -are
    • Hyphenation: pre‧di‧cà‧re

    Verb

    predicàre (first-person singular present prèdico, first-person singular past historic predicài, past participle predicàto, auxiliary avére)

    1. (ambitransitive, also figurative) to preach [auxiliary avere]
    2. (transitive, philosophy) to predicate

    Conjugation

    Anagrams

    Romanian

    Etymology

    From predica +‎ -re.

    Noun

    predicare f (plural predicări)

    1. preaching

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative predicare predicarea predicări predicările
    genitive-dative predicări predicării predicări predicărilor
    vocative predicare, predicareo predicărilor

    Spanish

    Verb

    predicare

    1. first/third-person singular future subjunctive of predicar