perseverare

perseverare

See also: perseveraré

Italian

Etymology

    Borrowed from Latin persevērāre.

    Verb

    perseveràre (first-person singular present persèvero, first-person singular past historic perseverài, past participle perseveràto, auxiliary avére)

    1. (intransitive) to persevere [with in]

    Conjugation

    References

    • perseverare in Treccani.it – Vocabolario Treccani on line, Istituto dell'Enciclopedia Italiana

    Anagrams

    Latin

    Verb

    persevērāre

    1. inflection of persevērō:
      1. present active infinitive
      2. second-person singular present passive imperative/indicative

    Romanian

    Etymology

    From persevera +‎ -re.

    Noun

    perseverare f (plural perseverări)

    1. perseverance

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative perseverare perseverarea perseverări perseverările
    genitive-dative perseverări perseverării perseverări perseverărilor
    vocative perseverare, perseverareo perseverărilor

    Spanish

    Verb

    perseverare

    1. first/third-person singular future subjunctive of perseverar