orgar
Norwegian Nynorsk
Verb
orgar
- present tense of orga
Romanian
Etymology
From oargă + -ar.
Noun
orgar m (plural orgari)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | orgar | orgarul | orgari | orgarii |
| genitive-dative | orgar | orgarului | orgari | orgarilor |
| vocative | orgarule | orgarilor | ||
References
- orgar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN