munific
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin munificus.
Adjective
munific m or n (feminine singular munifică, masculine plural munifici, feminine/neuter plural munifice)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | munific | munifică | munifici | munifice | ||
| definite | munificul | munifica | munificii | munificele | |||
| genitive- dative |
indefinite | munific | munifice | munifici | munifice | ||
| definite | munificului | munificei | munificilor | munificelor | |||
References
- munific in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN