merar
Old Norse
Noun
merar
- inflection of merr:
- nominative/accusative plural indefinite
- genitive singular indefinite
Romanian
Etymology
Noun
merar m (plural merari)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | merar | merarul | merari | merarii |
| genitive-dative | merar | merarului | merari | merarilor |
| vocative | merarule | merarilor | ||