interpus
Portuguese
Verb
interpus
- first-person singular preterite indicative of interpor
Romanian
Etymology
Past participle of interpune.
Noun
interpus m (plural interpuși)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | interpus | interpusul | interpuși | interpușii |
| genitive-dative | interpus | interpusului | interpuși | interpușilor |
| vocative | interpusule | interpușilor | ||
Verb
interpus (past participle of interpune)
- past participle of interpune