grumb
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic громбъ (grombŭ).
Adjective
grumb m or n (feminine singular grumbă, masculine plural grumbi, feminine/neuter plural grumbe)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | grumb | grumbă | grumbi | grumbe | ||
| definite | grumbul | grumba | grumbii | grumbele | |||
| genitive- dative |
indefinite | grumb | grumbe | grumbi | grumbe | ||
| definite | grumbului | grumbei | grumbilor | grumbelor | |||
References
- grumb in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN