gargui
Romanian
Etymology
Borrowed from French gargouille.
Noun
gargui n (plural garguie)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | gargui | garguiul | garguie | garguiele |
| genitive-dative | gargui | garguiului | garguie | garguielor |
| vocative | garguiule | garguielor | ||