eocen
Romanian
Etymology
Noun
eocen n (plural eoceni)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | eocen | eocenul | eoceni | eocenile |
| genitive-dative | eocen | eocenului | eoceni | eocenilor |
| vocative | eocenule | eocenilor | ||
eocenRomanianEtymologyNouneocen n (plural eoceni) Declension
|
|||||||||||||||||||||||||||||