ejectat
See also: éjectât
Latin
Verb
ējectat
- third-person singular present active indicative of ējectō
Romanian
Etymology
Past participle of ejecta.
Adjective
ejectat m or n (feminine singular ejectată, masculine plural ejectați, feminine/neuter plural ejectate)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | ejectat | ejectată | ejectați | ejectate | ||
| definite | ejectatul | ejectata | ejectații | ejectatele | |||
| genitive- dative |
indefinite | ejectat | ejectate | ejectați | ejectate | ||
| definite | ejectatului | ejectatei | ejectaților | ejectatelor | |||
Verb
ejectat (past participle of ejecta)
- past participle of ejecta
References
- ejectat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN