ejectare
Latin
Verb
ējectāre
- inflection of ējectō:
- present active infinitive
- second-person singular present passive imperative/indicative
Romanian
Etymology
Noun
ejectare f (plural ejectări)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | ejectare | ejectarea | ejectări | ejectările |
| genitive-dative | ejectări | ejectării | ejectări | ejectărilor |
| vocative | ejectare, ejectareo | ejectărilor | ||