ecou
Romanian
Etymology
Noun
ecou n (plural ecouri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | ecou | ecoul | ecouri | ecourile |
| genitive-dative | ecou | ecoului | ecouri | ecourilor |
| vocative | ecoule | ecourilor | ||
ecouRomanianEtymologyNounecou n (plural ecouri) Declension
|
|||||||||||||||||||||||||||||