dublu

dublu

See also: dubļu

Aromanian

Alternative forms

Etymology

Compare Romanian dublu; cf. French double. Ultimately from Latin duplus. See also diplo, from Greek.

Adjective

dublu

  1. double

Adverb

dublu

  1. double, twofold

Synonyms

Romanian

Etymology

    Borrowed from French double, itself from Latin dūplus.

    Pronunciation

    • IPA(key): /ˈdu.blu/
    • Audio:(file)

    Adjective

    dublu m or n (feminine singular dublă, masculine plural dubli, feminine/neuter plural duble)

    1. double
      Synonym: îndoit

    Declension

    Declension of dublu
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite dublu dublă dubli duble
    definite dublul dubla dublii dublele
    genitive-
    dative
    indefinite dublu duble dubli duble
    definite dublului dublei dublilor dublelor

    See also