devorare
See also: devoraré
Latin
Verb
dēvorāre
- inflection of dēvorō:
- present active infinitive
- second-person singular present passive imperative/indicative
Romanian
Etymology
Noun
devorare f (plural devorări)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | devorare | devorarea | devorări | devorările |
| genitive-dative | devorări | devorării | devorări | devorărilor |
| vocative | devorare, devorareo | devorărilor | ||
References
- devorare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Spanish
Verb
devorare
- first/third-person singular future subjunctive of devorar