declamat
See also: déclamât
Latin
Verb
dēclāmat
- third-person singular present active indicative of dēclāmō
Romanian
Etymology
Past participle of declama.
Adjective
declamat m or n (feminine singular declamată, masculine plural declamați, feminine/neuter plural declamate)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | declamat | declamată | declamați | declamate | ||
| definite | declamatul | declamata | declamații | declamatele | |||
| genitive- dative |
indefinite | declamat | declamate | declamați | declamate | ||
| definite | declamatului | declamatei | declamaților | declamatelor | |||
Verb
declamat (past participle of declama)
- past participle of declama