culată
Romanian
Etymology
Borrowed from Italian culatta.
Noun
culată f (plural culate)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | culată | culata | culate | culatele |
| genitive-dative | culate | culatei | culate | culatelor |
| vocative | culată, culato | culatelor | ||
References
- culată in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN