cuceritor
Romanian
Etymology
Pronunciation
- IPA(key): /ku.t͡ʃe.riˈtor/
Noun
cuceritor m (plural cuceritori)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | cuceritor | cuceritorul | cuceritori | cuceritorii |
| genitive-dative | cuceritor | cuceritorului | cuceritori | cuceritorilor |
| vocative | cuceritorule | cuceritorilor | ||
Adjective
cuceritor m or n (feminine singular cuceritoare, masculine plural cuceritori, feminine/neuter plural cuceritoare)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | cuceritor | cuceritoare | cuceritori | cuceritoare | ||
| definite | cuceritorul | cuceritoarea | cuceritorii | cuceritoarele | |||
| genitive- dative |
indefinite | cuceritor | cuceritoare | cuceritori | cuceritoare | ||
| definite | cuceritorului | cuceritoarei | cuceritorilor | cuceritoarelor | |||