cotire
Romanian
Etymology
Noun
cotire f (plural cotiri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | cotire | cotirea | cotiri | cotirile |
| genitive-dative | cotiri | cotirii | cotiri | cotirilor |
| vocative | cotire, cotireo | cotirilor | ||
References
- cotire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN