corectat
Romanian
Etymology
Past participle of corecta.
Noun
corectat n (plural corectaturi)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | corectat | corectatul | corectaturi | corectaturile |
| genitive-dative | corectat | corectatului | corectaturi | corectaturilor |
| vocative | corectatule | corectaturilor | ||
Verb
corectat (past participle of corecta)
- past participle of corecta