contur
Romanian
Etymology
Pronunciation
- IPA(key): /konˈtur/
Noun
contur n (plural contururi)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | contur | conturul | contururi | contururile |
| genitive-dative | contur | conturului | contururi | contururilor |
| vocative | conturule | contururilor | ||
Synonyms
Derived terms
- contura
- conturanță
- conturare
- conturat
- conturist, conturistă
- hartă de contur
See also
References
- “contur”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2026