contor
Romanian
Etymology
Borrowed from French comptoir.
Noun
contor n (plural contoare)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | contor | contorul | contore | contorele |
| genitive-dative | contor | contorului | contore | contorelor |
| vocative | contorule | contorelor | ||