colun
See also: colún
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic колоунъ (kolunŭ).
Noun
colun m (plural coluni)
- (dated) wild ass
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | colun | colunul | coluni | colunii |
| genitive-dative | colun | colunului | coluni | colunilor |
| vocative | colunule | colunilor | ||