certare
Latin
Verb
certāre
- inflection of certō:
- present active infinitive
- second-person singular present passive imperative/indicative
Romanian
Etymology
Noun
certare f (plural certări)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | certare | certarea | certări | certările |
| genitive-dative | certări | certării | certări | certărilor |
| vocative | certare, certareo | certărilor | ||