cec
See also: Appendix:Variations of "cec"
Arapaho
Noun
cec
Catalan
Etymology
Inherited from Latin caecus (compare Occitan cèc and Spanish ciego), from Proto-Italic *kaikos (“blind”), from Proto-Indo-European *kéh₂ikos (“one-eyed”).
Pronunciation
- IPA(key): (Central, Balearic, Valencia) [ˈsek]
Audio (Catalonia): (file) - Homophone: sec (“fold, groove”, also the meaning “dry” in Valencian)
Adjective
cec (feminine cega, masculine plural cecs, feminine plural cegues)
Derived terms
Noun
cec m (plural cecs, feminine cega, feminine plural cegues)
Noun
cec m (plural cecs)
References
- Alcover, Antoni Maria; Moll, Francesc de Borja (1963), “cec”, in Diccionari català-valencià-balear (in Catalan)
Interlingua
Etymology
Adjective
cec (not comparable)
- blind (not having vision)
Middle English
Adjective
cec
- alternative form of sik
Romanian
Alternative forms
- чек (cec) — post-1930s Cyrillic spelling
Pronunciation
- IPA(key): /ˈt͡ʃek/
- Rhymes: -ek
Etymology 1
Borrowed from French caecum, from Latin caecum.
Noun
cec n (plural cecuri)
- (anatomy) caecum
- Holonym: intestin gros
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | cec | cecul | cecuri | cecurile |
| genitive-dative | cec | cecului | cecuri | cecurilor |
| vocative | cecule | cecurilor | ||
Etymology 2
Noun
cec n (plural cecuri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | cec | cecul | cecuri | cecurile |
| genitive-dative | cec | cecului | cecuri | cecurilor |
| vocative | cecule | cecurilor | ||
Further reading
- “cec”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2026