carent
French
Pronunciation
Verb
carent
- third-person plural present indicative/subjunctive of carer
Latin
Verb
carent
- third-person plural present active indicative of careō
Romanian
Etymology
From carență.
Adjective
carent m or n (feminine singular carentă, masculine plural carenți, feminine/neuter plural carente)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | carent | carentă | carenți | carente | ||
| definite | carentul | carenta | carenții | carentele | |||
| genitive- dative |
indefinite | carent | carente | carenți | carente | ||
| definite | carentului | carentei | carenților | carentelor | |||
Welsh
Alternative forms
Pronunciation
- (North Wales) IPA(key): /ˈkarɛnt/
- (South Wales) IPA(key): /ˈkaːrɛnt/, /ˈkarɛnt/
Verb
carent
- (literary) third-person plural imperfect indicative/imperfect subjunctive/conditional/imperative of caru