borit
Karao
Noun
borit
Old Norse
Participle
borit
- strong neuter nominative/accusative singular of borinn
Romanian
Etymology
Past participle of bori.
Noun
borit n (plural borituri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | borit | boritul | borituri | boriturile |
| genitive-dative | borit | boritului | borituri | boriturilor |
| vocative | boritule | boriturilor | ||
Verb
borit (past participle of bori)
- past participle of bori
References
- borit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN