bisector

bisector

English

Etymology

    From bisect + -or.

    Pronunciation

    • (US) enPR: bī'sĕktər, IPA(key): /ˈbaɪˌsɛktɚ/
    • Audio (Midwestern US):(file)
    • Rhymes: -ɛktə(ɹ)

    Noun

    bisector (plural bisectors)

    1. (geometry) A line or curve that bisects or divides a line segment, angle, or other figure into two equal parts.
      South Street is the bisector of Broken Dreams Boulevard.

    Derived terms

    Translations

    Anagrams

    Romanian

    Etymology

    Borrowed from French bissecteur.

    Adjective

    bisector m or n (feminine singular bisectoare, masculine plural bisectori, feminine/neuter plural bisectoare)

    1. bisecting

    Declension

    Declension of bisector
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite bisector bisectoare bisectori bisectoare
    definite bisectorul bisectoarea bisectorii bisectoarele
    genitive-
    dative
    indefinite bisector bisectoare bisectori bisectoare
    definite bisectorului bisectoarei bisectorilor bisectoarelor

    Spanish

    Noun

    bisector m (plural bisectores)

    1. bisector

    Further reading